Ordonanţa de plată este o procedură simplificată, derogatorie de la dreptul comun. Prin intermediul acestei proceduri se poate obține rapid o hotărâre judecătorească pentru recuperarea unei sume de bani.
Pentru parcurgerea acestei proceduri este necesar ca suma solicitată să rezulte dintr-un înscris însușit de către părți prin semnătură.
Potrivit art. 1.014 alin. (1) C. proc. civ. „Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Așadar, în situația în care nu există un înscris însușit prin semnătură sau alt mod permis de lege din care rezultă că se datorează suma de bani, ordonanța de plată va fi respinsă.
Ordonanța de plată în situația contractelor simplificate
Prin contract simplificat înțelegem oferta urmată de acceptare, fără a se încheia un contract însușit prin semnătură. Spre exemplu, achizițiile din magazine sau plasarea unei comenzi urmată de executarea acesteia.
În situația acestor contracte simplificate pentru a putea obține ordonanţa de plată ar trebui să existe facturi fiscale însușite prin semnătură. Există posibilitatea să fie luate în considerare și facturile nesemnate, dacă acestea sunt acceptate tacit. Prin acceptare tacită înțelegem manifestări de voință neîndoielnice care atestă acceptarea facturii.
În lipsa acestor elemente cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată, în baza unui contract simplificat, va fi respinsă.
Respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată de către instanță
Instanţa notează că societatea creditoare pretinde că debitul solicitat la plată ar rezulta din neexecutarea unor obligaţii contractuale. A invocat în susținerea pretențiilor sale facturile fiscale seria #### nr. ###########.##.2022, seria #### nr. ###########.##.2022 și seria #### nr. ###########.##.2022, atașate la filele 8-10, dos. JS1.
Instanța reține că specificul obligațiilor dintre profesioniști determină și un anumit specific al condițiilor de probă a raporturilor juridice dintre aceștia. Unul din mijloacele de probă specifice dreptului comercial este factura acceptată (contract simplificat). Ca orice înscris sub semnătură privată, factura face dovadă împotriva emitentului (vânzătorului), în privinţa tuturor elementelor din cuprinsul ei şi în favoarea destinatarului ei (cumpărătorul).
Factura nu face probă în contra destinatarului decât dacă este acceptată. Nimeni nu îşi poate preconstitui mijloacele de probă împotriva unui terţ fără concursul acestuia. Pentru a fi opozabilă ca instrument probator, cumpărătorul mărfurilor trebuie să restituie vânzătorului factura acceptată – prin semnătură și ștampilă.
Analizând facturile fiscale invocate, instanța observă că acestea nu poartă semnătura reprezentantului societății debitoare, care să confirme acceptarea la plată.
În aceste condiţii, instanța consideră că facturile fiscale seria #### nr. ###########.##.2022, seria #### nr. ###########.##.2022 și seria #### nr. ###########.##.2022 nu pot face dovadă împotriva societății debitoare, al cărei reprezentant nu le-a semnat.
Vezi hotărârea instanței în integralitate aici.
