Sediul materiei: Art. 1.014 și urm. din Codul de procedură civilă
Procedura ordonanţei de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii speciale.
Condițiile de aplicabilitate a dispozițiilor pentru Ordonanța de plată
Potrivit art. 1.014 din Codul de Procedură civilă pentru a putea fi emisă Ordonanța de plată este necesar să fim în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile. Totodată, creanța trebuie să rezulte dintr-un contract civil, inclusiv acela încheiat între un profesionist și o autoritate contractantă.
Caracterul cert al creanței este determinat prin raportare la dispozițiile art. 663 alin. (2) din Codul de procedură civilă:„Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.”
Caracterul lichid al creanței este determinat prin raportare la dispozțiile art. 663 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.”
Caracterul exigibil al creanței este determinat prin raportare la dispozițiile art. 663 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
În ceea ce privește caracterul cert și lichid al creanței, potrivit Sentinței civile nr. 2650/2021 a Tribunalului București „[…] pentru ca o creanţă să fie certă şi lichidă este suficient ca existenţa sa să rezulte dintr-un titlu care să conţină suficiente elemente pentru stabilirea ei.”
Înscrisul din care rezultă creanța nu trebuie să fie un titlu executoriu. În această situație, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmând a fi respinsă ca fiind lipsită de interes. Scopul introducerii unei cereri pentru emiterea unei ordonanțe de plată este acela de a obține o hotărâre judecătorească ce poate fi pusă în executare. Or, în condițiile în care creditorul deține un titlu executoriu poate începe direct executarea silită și nu mai justifică niciun interes în vederea obținerii unei încheieri prin care să se emită Ordonanța de plată.
Somația de plată
Din dispozițiile art. 1.015 și 1.016 din Codul de procedură civilă rezultă ca anterior introducerii cererii creditorul trebuie să comunice debitorului o somație prin care să acorde acestuia din urmă un termen de plată de 15 zile. Somația se comunică prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire.
Împreună cu Somația de plată creditorul trebuie să transmită și documentele justificative din care rezultă creanța (Ex. contract, facturi, avize etc.). Lipsa documentelor justificative ar putea fi acoperită dacă creditorul le-a menționat în cuprinsul somației și se află în posesia debitorului.
Competența de soluționare privind Ordonanța de plată
Potrivit dispozițiilor art. 1.016 din Codul de procedură civilă, cererea privind ordonanța de plată se introduce la instanța competentă să judece fondul cererii. Devin astfel aplicabile ca regula generală dispozițiile art. 94 lit. k și art 107 din codul de procedură civilă.
Consecințele nedepunerii întâmpinării
Pârâtul are obligația de a depune întâmpinarea cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată acordat. În cazul acestei proceduri speciale art. 1.019 din Codul de procedură civilă a prevăzut în mod expres faptul că, în cazul nedepunerii întâmpinării de către debitor, instanța va putea considera acest lucru ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului.
Contestarea creanței de către debitor
În procedura privind Ordonanța de plată, pârâtul are posibilitatea contestării creanței solicitate de către creditor. În aceste caz, instanța are obligația de a verifica susținerile debitorului doar în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (art. 1.021 C. proc. civ.). Dacă instanța va considera că susținerile debitorului sunt întemeiate v-a dispune respingerea cererii.
Instanța va putea dispune respingerea cererii privind Ordonanța de plată și dacă în urma analizării contestației debitorului și a înscrisurilor depuse la dosar, constată că este necesară administrarea și a altor probe. În această situație, creditorul are posibilitatea introducerii unei alte cereri în fața instanței de drept comun.
Caracterul simplificat al acestei proceduri nu permite administrarea unui probatoriu complex. Astfel, ori de câte ori pentru dovedirea creanței sunt necesare și alte probe suplimentare față de înscrisurile depuse la dosar sau debitorul solicită administrarea și a altor probe, iar acestea ar fi admisibile, instanța va dispune respingerea cererii potrivit dispozițiilor art. 1.021 din Codul de procedură civilă.
Cu toate acestea, debitorul va trebui să arate că probatoriul suplimentar solicitat ar fi admisibil în fața instanței de drept comun. Simpla precizare că sunt necesare alte probe decât înscrisuri nu este suficientă.
Ordonanța de plată este titlu executoriu
Potrivit dispozițiilor art. 1.025 din Codul de procedură civilă „Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare.”