Măsura reținerii – Art. 209 C.proc.pen.

Măsura preventivă a reținerii este prevăzută de dispozițiile art. 209 C. proc. pen. și este considerată cea mai puțin intruzivă măsură preventivă dintre cele prevăzute de art. 202 C. proc. pen.

Condițiile în care se poate dispune măsura reținerii

Potrivit art. 209 alin. (1) C. proc. pen. măsura reținerii poate fi dispusă față de suspect sau inculpat doar în cursul urmăririi penale dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 202 C. proc. pen, respectiv:

a) să existe probe și indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoana a săvârșit o infracțiune;

b) să fie luate în scopul de asigurare a unei bune desfășurări a procesului penal, împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de le urmărirea penală sau judecată ori prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni;

c) să nu existe o cauză de împiedicare a acțiunii penale;

d) să fie proporțională și necesară raportat la acuzația adusă persoanei.

Durata și procedura măsurii preventive a reținerii

Măsura preventivă a reținerii poate fi luată pentru cel mult 24 de ore.

Important de reținut în cazul duratei este că nu intră în cele 24 de ore perioada de timp necesară pentru aducerea persoanei la sediul organului judiciar și nici perioada de timp în care persoana s-a aflat sub puterea mandatului de aducere.

Măsura reținerii poate fi luată de către organul de cercetare penală sau procuror numai după audierea suspectul sau inculpatul. Potrivit disp. art. 209 alin. (6) C. proc. pen., înainte de audiere trebuie să i se aducă la cunoștină acestuia că are dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu și dreptul de a nu da nicio declarație (înafară de datelor de identitate) cu atenționarea că tot ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Pentru a se asigura respectarea drepturilor procedurale ale suspecului sau inculpatului este obligatorie prezența unui avocat la audiere.

Suspectul sau inculpatul are dreptul de a-și încunoștiința avocatul personal sau prin intermediul organului de cercetare penală. Dreptul de a încunoștiința personal avocatul poate fi refuzat doar pentru motive temeinice care vor fi consemnate într-un proces verbal. De la momentul încunștiințării avocatul ales are timp 2 ore să se prezinte la sediul organului judiciar. În caz contrar, va fi desemnat un avocat din oficiu.

Actul prin care se dispune asupra reținerii este ordonanța dată de către organul de cercetare penală sau de către procuror. Ordonanța va cuprinde motivele care au determinat luarea măsurii preventive, data și ora la care măsura reținerii începe și la care se sfârșește.

Drepturile persoanei față de care s-a luat măsura reținerii

(i) dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal. I se va comunica faptul că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;

(ii) dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;

(iii) dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;

(iv) dreptul la un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

(v) dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;

(vi) dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;

(vii) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;

(viii) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;

(ix) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;

(x) dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus măsura să încunoştinţeze un membru al familiei sale ori o altă persoană desemnată de aceasta despre luarea măsurii reţinerii şi despre locul unde este reţinută, imediat după luarea măsurii;

(xi) dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare. Dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii, dacă persoana reţinută nu este cetăţean român;

(xii) dreptul de acces la asistenţă medicală de urgenţă;

(xiii) dreptul de a cunoaște durata maximă a reținerii și faptul că poate formula plângere împătriva măsurii.

Calea de atac împotriva reținere

Împotriva ordonanței prin care s-a luat măsura reținerii se poate formula plângere. Plângerea se soluționează de îndată de către procuror, prim-procuror sau procuraorul ierarhic superior, după caz.

Soluționarea plângerii se va face prin ordonanță. Dacă se constată că măsura reținerii a fost luată în mod nelegal, se va dispune revocarea și punerea în libertate.

Asigurăm suportul de care aveți nevoie!

Avocat Diaconu Cosmin
București, Foișorului 16, Sector 3

%d blogeri au apreciat: